Cum am invatat Fashion Feng Shui – Jurnal de bord si concluzii – partea 1
Drumul de la Bucuresti la Spalding
22 iunie, 2018, Spalding – Linconshire, UK
Azi dimineata m-am trezit la 3.15 pentru a lua avionul de 6.45 spre London-Stansted. Au fost multe furtuni zilele trecute in Bucuresti, aproape cate una zilnic, violente, cu multa ploaie si vant. In dimineata asta a fost calm, din fericire. Cativa nori pe cer se vedeau cand intram in aeroport cu masina. Traficul de Bucuresti de ora 5 dimineata e ceva de vis, am prins aproape toate semafoarele verzi si am mers ca niciodata, fara oprire.
Totul lin la ceck in, am mers prima data cu Ryanair – a fost un zbor cinstit: aeronava curata, echipaj eficient si saritor, zbor usor si lin, cu cateva mici turbulente neimportante. Avionul plin de romani care lucreaza in UK, lume simpla, muncitoare. Cativa intelectuali printre ei. Am zburat langa cu un baiat care mergea la un concert in Londra si cu o doamna care lucra in Cambridge. Doamna, foarte ancorata in realitate. Am auzit de la ea explicandu-i baiatului, care era mai tanar, multe lucruri de viata. Sincer cred ca ar fi putut fi un bun analist econimico-socialo-cultural doamna, insa nu facuse multa scoala si spera prin copiii ei sa ridice urmatoarele generatii mai citite. De mult nu am mai auzit asa analize, conexiuni si legaturi pe care le poate face un om pentru a-si explica realitatea. Mi-a placut si am participat la conversatie, care ne-a facut tuturor drumul mai scurt si placut. Pe doamna o chema Dorina si pe baiat Ciprian. I-am pierdut la controlul de pasapoarte, insa momentul petrecut cu ei imi ramane foarte proaspat si plin de sens in minte: un baiat la inceput de drum in viata ia niste vorbe de duh de la o doamna inteleapta. Printre vorbele de duh am spus si eu vreo cateva glume, sa treaca vremea mai usor.
De la aeroport la Spalding am venit cu masina cu un coleg de scoala al Monicai. Monica, care acum a reluat facultatea de marketing in UK, este in anul 1 la 38 de ani. Inseamna ceva! Monica mereu a fost unul din acei oameni care au ales calea cea mai grea si nu a renuntat vreodata! A mers pana la capat si s-a luptat chiar daca, de la mine poate, nu era absolut necesar sa o faca intr-u mod atat de dur pentru ea. Insa acestea au fost alegerile ei. Acum a luat-o de la inceput intr-o tara straina si lupta sa termine facultatea, sa isi tina fetita la studii si sa ii ofere un viitor mai bun. Imi spune ca nimic nu se compara cu acel sentiment ca aici nimeni nu isi bate joc de tine si toata lumea te respecta indiferent ce munca faci. Mi se pare putin utopic, romanca fiind, insa asa o fi.
Pe drum, baiatul care m-a adus mi-a explicat de ce el prefera sa stea aici decat in Romania, unde are o facultate si nimeni nu il baga in seama si simte ca nu are nici un viitor. Este tot anul 1 la o facultate de aici si spera ca dupa ce termina sa se angajeze pe un job bine platit si sa fie respectat. Poate chiar sa isi deschida o afacere, aici activitatile antreprenoriale au facilitati, scutiri de taxe si birocratie aproape de zero, asadar, cine stie? Un baiat inca nesigur de anumite repere in viata, insa un aluat bun, promitator. Minte inteligenta si deschisa, stie sa puna intrebari si sa si asculte cu atentie iar atunci cand exprima o opinie o argumenteaza frumos. Pacat ca ne pleaca asa oameni din Romania. Insa…realitatea este aceasta.
Drumul de la Bucuresti la Spalding
22 iunie, 2018, Spalding – Linconshire, UK
Azi dimineata m-am trezit la 3.15 pentru a lua avionul de 6.45 spre London-Stansted. Au fost multe furtuni zilele trecute in Bucuresti, aproape cate una zilnic, violente, cu multa ploaie si vant. In dimineata asta a fost calm, din fericire. Cativa nori pe cer se vedeau cand intram in aeroport cu masina. Traficul de Bucuresti de ora 5 dimineata e ceva de vis, am prins aproape toate semafoarele verzi si am mers ca niciodata, fara oprire.
Totul lin la ceck in, am mers prima data cu Ryanair – a fost un zbor cinstit: aeronava curata, echipaj eficient si saritor, zbor usor si lin, cu cateva mici turbulente neimportante. Avionul plin de romani care lucreaza in UK, lume simpla, muncitoare. Cativa intelectuali printre ei. Am zburat langa cu un baiat care mergea la un concert in Londra si cu o doamna care lucra in Cambridge. Doamna, foarte ancorata in realitate. Am auzit de la ea explicandu-i baiatului, care era mai tanar, multe lucruri de viata. Sincer cred ca ar fi putut fi un bun analist econimico-socialo-cultural doamna, insa nu facuse multa scoala si spera prin copiii ei sa ridice urmatoarele generatii mai citite. De mult nu am mai auzit asa analize, conexiuni si legaturi pe care le poate face un om pentru a-si explica realitatea. Mi-a placut si am participat la conversatie, care ne-a facut tuturor drumul mai scurt si placut. Pe doamna o chema Dorina si pe baiat Ciprian. I-am pierdut la controlul de pasapoarte, insa momentul petrecut cu ei imi ramane foarte proaspat si plin de sens in minte: un baiat la inceput de drum in viata ia niste vorbe de duh de la o doamna inteleapta. Printre vorbele de duh am spus si eu vreo cateva glume, sa treaca vremea mai usor.
De la aeroport la Spalding am venit cu masina cu un coleg de scoala al Monicai. Monica, care acum a reluat facultatea de marketing in UK, este in anul 1 la 38 de ani. Inseamna ceva! Monica mereu a fost unul din acei oameni care au ales calea cea mai grea si nu a renuntat vreodata! A mers pana la capat si s-a luptat chiar daca, de la mine poate, nu era absolut necesar sa o faca intr-u mod atat de dur pentru ea. Insa acestea au fost alegerile ei. Acum a luat-o de la inceput intr-o tara straina si lupta sa termine facultatea, sa isi tina fetita la studii si sa ii ofere un viitor mai bun. Imi spune ca nimic nu se compara cu acel sentiment ca aici nimeni nu isi bate joc de tine si toata lumea te respecta indiferent ce munca faci. Mi se pare putin utopic, romanca fiind, insa asa o fi.
Pe drum, baiatul care m-a adus mi-a explicat de ce el prefera sa stea aici decat in Romania, unde are o facultate si nimeni nu il baga in seama si simte ca nu are nici un viitor. Este tot anul 1 la o facultate de aici si spera ca dupa ce termina sa se angajeze pe un job bine platit si sa fie respectat. Poate chiar sa isi deschida o afacere, aici activitatile antreprenoriale au facilitati, scutiri de taxe si birocratie aproape de zero, asadar, cine stie? Un baiat inca nesigur de anumite repere in viata, insa un aluat bun, promitator. Minte inteligenta si deschisa, stie sa puna intrebari si sa si asculte cu atentie iar atunci cand exprima o opinie o argumenteaza frumos. Pacat ca ne pleaca asa oameni din Romania. Insa…realitatea este aceasta.