Hainele ca armura
In ultimii ani am devenit din ce in ce mai sensibila la orice inseamna “semnificatie” in general, insa mai ales la orice inseamna “semnificatie” legata de alegerea hainelor. Hainele au avut mereu o rezonanta speciala pentru mine, inca de mica. Am simtit, fara sa imi dau seama in mod constient, ca exista o legatura stransa si fina intre persoana si haina aleasa de aceasta, cat si momentul alegerii hainei respective. Acum traduc in mod constient aceste conexiuni, care se transforma intr-un limbaj din ce in ce mai clar: alegem hainele in functie de noi insine, de cum ne simtim in diferite momente si perioade ale vietii, cat si de ce anume ne dorim pentru noi in viitor. Constient sau inconstient, asta facem. Iar cand facem o alegere care nu se potriveste cu acest mix, ceva parca nu cadreaza: haina, chiar daca este superba ea in sine, nu este potrivita, nu se aseaza bine (dar nu din croiala neaparat, ci parca nu se aseaza bine pe interiorul nostru).
Cu ocazia lockdown-ului, am avut atat timpul necesar (am stat in casa aproape o luna intreaga) cat si motivele intemeiate (anxietatea legata de tot ceea ce se intampla), sa ma gandesc la haine si la ce inseamna alegerea acestora. In acelasi timp, am facut niste conexiuni intre anumite ritualuri aflate de mine in timp si hainele.
De exemplu, exista un ritual de dimineata, eu ii zic ritualul amazoanei. Acesta consta in alegerea imaginara a unui outfit de amazoana, iar imbracata cu acesta sa iesi sa infrunti lumea. Este atat pentru “lupta” de zi cu zi, pentru protectie (schimburi de energie, etc, pentru cine crede in asa ceva – eu am fost de prea multe ori deocheata ca sa nu iau in seama anumite lucruri), cat si pentru consolidarea increderii in sine.
Ce si cum se face? Iti imaginezi efectiv ca imbraci niste cizme lungi, manusi lungi si un body. Are si o diadema pentru frunte. Un fel de Wonder Woman a zilelor moderne, ca tot a revenit la moda si Gal Gadot impersoneaza caracterul intr-un mod fabulos! Acum, fiecare alege sa inteleaga ce doreste si cat doreste din acest ritual, insa in modul cel mai light, poate sa fie cel putin fun.
De exemplu, outfitul meu este din piele alba si fina, care se muleaza fara sa stanjeneasca miscarile. Pielea are broderie fina aurie care straluceste efectiv la fiecare miscare. Diadema este aurie, sa fie asortata. Exista multe modalitati de a traduce atat ritualul in sine, cat si alegerea mea. La modul cel mai simplu, numai gandul la aceste haine virtuale ma dinamizeaza si imi pune un zambet de speranta pe buze.
De la hainele virtuale trec la cele reale, in a caror alegere citesc zilnic ca intr-o carte. Experimentez zilnic haine pe care le admiram, insa nu aveam curajul sa le port, ca de exemplu, fusta boho cu camasa alba oversized. Probabil in toamna voi adapta acest gen de outfit la ghete sau chiar ciocate. Poate pentru altcineva acest gen de outfit este ceva simplu si banal. Pentru mine nu este. Dimpotriva, mi se pare un statement al unei declaratii de libertate asumata. Outfitul este unul relaxat, casual, ma pot misca fara probleme, insa nu trece neobservat (cum, in general, erau mai toate combinatiile purtate de mine) ci atrage cumva atentia asupra unei asocieri de haine mai putin obisnuita, care nu vorbeste la prima vedere, dar la a doua vedere spune ceva: uite, am indraznit sa ies din ordinar!
Tu ce alegere ai face? Atat pentru outfitul de amazoana, cat si pentru cel real?
In ultimii ani am devenit din ce in ce mai sensibila la orice inseamna “semnificatie” in general, insa mai ales la orice inseamna “semnificatie” legata de alegerea hainelor. Hainele au avut mereu o rezonanta speciala pentru mine, inca de mica. Am simtit, fara sa imi dau seama in mod constient, ca exista o legatura stransa si fina intre persoana si haina aleasa de aceasta, cat si momentul alegerii hainei respective. Acum traduc in mod constient aceste conexiuni, care se transforma intr-un limbaj din ce in ce mai clar: alegem hainele in functie de noi insine, de cum ne simtim in diferite momente si perioade ale vietii, cat si de ce anume ne dorim pentru noi in viitor. Constient sau inconstient, asta facem. Iar cand facem o alegere care nu se potriveste cu acest mix, ceva parca nu cadreaza: haina, chiar daca este superba ea in sine, nu este potrivita, nu se aseaza bine (dar nu din croiala neaparat, ci parca nu se aseaza bine pe interiorul nostru).
Cu ocazia lockdown-ului, am avut atat timpul necesar (am stat in casa aproape o luna intreaga) cat si motivele intemeiate (anxietatea legata de tot ceea ce se intampla), sa ma gandesc la haine si la ce inseamna alegerea acestora. In acelasi timp, am facut niste conexiuni intre anumite ritualuri aflate de mine in timp si hainele.
De exemplu, exista un ritual de dimineata, eu ii zic ritualul amazoanei. Acesta consta in alegerea imaginara a unui outfit de amazoana, iar imbracata cu acesta sa iesi sa infrunti lumea. Este atat pentru “lupta” de zi cu zi, pentru protectie (schimburi de energie, etc, pentru cine crede in asa ceva – eu am fost de prea multe ori deocheata ca sa nu iau in seama anumite lucruri), cat si pentru consolidarea increderii in sine.
Ce si cum se face? Iti imaginezi efectiv ca imbraci niste cizme lungi, manusi lungi si un body. Are si o diadema pentru frunte. Un fel de Wonder Woman a zilelor moderne, ca tot a revenit la moda si Gal Gadot impersoneaza caracterul intr-un mod fabulos! Acum, fiecare alege sa inteleaga ce doreste si cat doreste din acest ritual, insa in modul cel mai light, poate sa fie cel putin fun.
De exemplu, outfitul meu este din piele alba si fina, care se muleaza fara sa stanjeneasca miscarile. Pielea are broderie fina aurie care straluceste efectiv la fiecare miscare. Diadema este aurie, sa fie asortata. Exista multe modalitati de a traduce atat ritualul in sine, cat si alegerea mea. La modul cel mai simplu, numai gandul la aceste haine virtuale ma dinamizeaza si imi pune un zambet de speranta pe buze.
De la hainele virtuale trec la cele reale, in a caror alegere citesc zilnic ca intr-o carte. Experimentez zilnic haine pe care le admiram, insa nu aveam curajul sa le port, ca de exemplu, fusta boho cu camasa alba oversized. Probabil in toamna voi adapta acest gen de outfit la ghete sau chiar ciocate. Poate pentru altcineva acest gen de outfit este ceva simplu si banal. Pentru mine nu este. Dimpotriva, mi se pare un statement al unei declaratii de libertate asumata. Outfitul este unul relaxat, casual, ma pot misca fara probleme, insa nu trece neobservat (cum, in general, erau mai toate combinatiile purtate de mine) ci atrage cumva atentia asupra unei asocieri de haine mai putin obisnuita, care nu vorbeste la prima vedere, dar la a doua vedere spune ceva: uite, am indraznit sa ies din ordinar!
Tu ce alegere ai face? Atat pentru outfitul de amazoana, cat si pentru cel real?