I have nothing to wear!

Pe la inceputul lunii ianuarie, una din colegele de la birou mi-a povestit cu exaltare despre un grup de pe Facebook unde fusese invitata de o amica. De fapt, chiar trebuia sa se intalneasca cu o fata de pe acel grup pentru a proba o rochita. Eram fix in cautarea unei hainute de blana si mi-am spus, de ce nu, ce am de pierdut? Mi-a dat Invite pe grup si acel moment a fost……the beginning of a beautiful friendship!

Cum functioneaza?

Pe grup se poate posta cam orice sta prin sifoniere si nu mai este folosit: haine, pantofi, accesorii, cosmetice, insa am vazut pana si telefoane mobile cateodata, mobilier, roboti de bucatarie, ba chiar si cateva masini πŸ™‚ Produsele sunt de obicei noi sau aproape noi, insa pot fi si purtate, dar in stare buna/foarte buna, la preturi de obicei modice spre derizorii. Se fac cateva fotografii produsului, o descriere a acestuia cat si povestea lui, daca se doreste si….postare pe grup! Prima persoana care reactioneaza la postare si rezerva produsul are intaietate la achizitionarea acestuia, se intalneste cu persoana care l-a postat, probeaza si cumpara sau, daca nu i se potriveste, renunta la rezervare si produsul poate merge la urmatoarea persoana care sta la rand. Mi-a placut mult ca se respecta aceasta regula, iar fetele sunt in general foarte atente si cu bun simt. Intre timp am avut experienta de a vinde pe acest grup, am postat si fara succes 2 produse, cat si am cumparat alte cateva. Personal nu am avut nici o experienta neplacuta, ba din contra, am intalnit aici persoane de la decente, pana la superlative, cu care am legat amicitii frumoase!

Prima mea vanzare

Vazand cum se perinda pe monitor atatea postari interesante si funny ale fetelor de pe grup, mi-am dorit sa gust si eu aceasta experienta inedita. Am multe hainute care stau de ani de zile nepurtate in sifonier si de care imi este greu sa ma despart. Asadar, am zis sa incep de undeva si am ales ca prim item de vanzare o hainuta Karen Millen de toamna-iarna, neagra, cambrata, dintr-un fas foarte fin, lunga pana la genunchi. Dadusem o caruta de bani pe ea acum vreo doi ani cand o cumparasem, insa cumva nu am reusit sa ne imprietenim intru totul si statea trista in dressing. Am luat-o cu mine la birou a doua zi, i-am facut cateva foto, o descriere cat de atenta si clara am putut si am asteptat sa vad ce se intampla. Sa nu uit sa spun ca i-am pus un pret de aproape 4 ori mai mic decat cel al achizitiei, in conditiile in care era impecabila. In cateva minute am avut deja 3 rezervari! Eram speechless si destul de emotionata! Intre timp, primisem si cateva mesaje direct in privat si uite asa am invatat cu aceasta ocazie cum sa folosesc messengerul de la FB, prima data chiar nu stiam de unde se pot citi mesajele persoanelor care nu iti sunt prietene. Mi-a trebuit inca vreo luna sa aflu unde se afla emoticoanele de la acest messenger, insa asta este o alta poveste. Pot spune ca intre un sentiment nou de entuziasm, de comunicare intr-o total alta forma de cum eram obisnuita, la care adaugam si emotia de a nu rata vreun raspuns, vreo clarificare si vreo masuratoare, a doua zi m-am vazut cu una din fetele care rezervasera, i-a placut instant hainuta si a luat-o pe loc. Abia dupa o zi mi-am dat seama ca nu ea rezervase prima si ca nu imi dadusem seama sa scriu eu in mesaj privat primei fete care rezervase pentru a ma intalni cu ea pentru proba. Mi-a scris ea, dupa inca o zi, iar eu nu am stiut cum sa ma scuz mai tare si mai frumos. M-a inteles ca fusese prima mea vanzare, a fost o draguta. Si iata cum mi-am vandut hainuta mea Karren Millen pe grupul de FB Urzeaza Sifonierelor!

In cautarea unei hainute de blanita

Dupa cum fix cand colega mea mi-a povestit de Urzeala Sifonierelor eram in cautarea unei hainute de blana, am zis sa postez exact ceea ce imi doresc pe grup. Zis si facut. Am facut un anunt cat de clar am putut si….go, pe grup cu el! Am avut aproape 170 de comment-uri la post-ul meu, de departe, cea mai de succes postare a mea pe FB ever πŸ™‚ Am primit si cateva zeci de variante de hainute de blana, de la vizon de cateva mii de lei, pana la hainute mult mai ieftine, de cateva sute. Culmea este ca am reusit sa gasesc cate o blanita pentru fiecare colega a mea, chiar si pentru mama, numai a mea se lasa asteptata. Blanita mea a aparut intr-o seara de vineri, cand, spre maxima mea surpriza, imi scrie pe messengerul de la FB o fata de pe grup: β€œBuna, darling, am vazut acum postarea ta pe grup si tocmai sunt intr-un magazin de blanuri din Giurgiu. Uite poze cu blanurile, uite si ce cred eu ca e mai dragut, te astept sa imi zici daca vrei ceva, ca eu vin maine in Bucuresti si pot sa ti-o aduc!” si vreo 10 poze cu hainute. Uimirea mea maxima a fost si mai mare, cu cat persoana care imi scria imi era total necunoscuta! Insa isi luase din timpul ei pentru a-mi da mesaj, a face poze, ba chiar ulterior s-a probat cu o hainuta, pe care mi-a si adus-o in Bucuresti urmatoarea saptamana! Am ramas profund uimita si recunoscatoare atat pentru experienta pe care mi-a oferit-o acest grup, cat si pentru placerea de a o cunoaste si personal pe fata cu pricina – o prezenta plina de energie, toata un zambet! Si asa am si eu hainuta de blana, un vizon maro inchis cu reflexe de miere densa, lunga pana la genunchi si cu manecile putin A shape, eleganta, dar indeajuns de casual pentru a fi purtata si de zi cu zi, fara sa fie exagerat de fancy, si fara sa imi fie frica de praful din Bucuresti. Intre timp a fost curatata, periata, are un nasture nou putin supradimensionat, cat si unul din buzunare refacut. Este impecabila si de fiecare data cand o voi purta imi voi aminti de fata cu ochii jucausi si toata un zambet, care mi-a adus de la Giurgiu o haina de blana, fara sa ma cunoasca!

Cum a ajuns un partizan retro sa fie fanul unui grup de FB

Cine ma stie, stie bine ca am fost una dintre ultimele persoane care a facut tranzitia de la telefoanele cu butoane la smartphone. Ma conving greu ca orice noua tehnologie aparuta este buna si sincer, daca nu eram absolut obligata de necesitate, probabil ca mai aveam un telefon cu butoane si acum. Tranzitia am facut-o oricum destul de brutal, colegii mei aprope ca m-au obligat sa trec pe smartphone, ei mi l-au ales, mi-au facut setarile, m-au ajutat sa imi setez melodia. De fapt, intr-o zi mi-au spus ca nu ma vor mai lua la nici o intalnire cu ei daca nu imi schimb telefonul deoarece….nu prea da bine pentru imagine, Asadar, I had to do it!

Cont de FB nu am avut mult timp dupa ce aproape toata lumea avea, insa am vazut cat de multe pierdeam din nou datorita noului tip de comunicare, vedeam cat de usor ajungeau informatiile la alte persoane si am sfarsit prin a avea si eu cont. Au trecut multi ani de atunci si imi este inca la fel de clar ca cine nu este conectat, este depasit pur si simplu. Nu sunt nici acum adeptul la a sta non-stop cu ochii in smartphone, pe FB, Insta, mail sau….pe grupul Urzeala Sifonierelor πŸ™‚ insa acestea aduc, folosite in doze rezonabile, o usurinta incredibila in a face si a sti lucruri, cat si a avea atat de multe atat de aproape!

Asa cum am facut pasul catre primul smartphone, catre contul pe FB, contul pe Insta….asa am facut si pasul catre prima comunitate de vanzare-cumparare haine, incaltaminte si accesorii pre-owned! Experienta mea personala a fost si este fabuloasa, mai ales ca vine din prisma unei persoane care nu s-a nascut cu tableta in brate si pentru care realitatea reala – nu cea virtuala – este esentiala. Insa ceea ce ofera mediile virtuale este o rapiditate, o accesibilitate si o lejeritate fantastica in comunicare!

Mai sunt si alte grupuri pe FB in care sunt inscrisa, grupuri pur informative, insa ceea ce ofera in mod particular acest grup este o anumita apropiere, un anumit acces in intimitate – in casa, in dressing-ul, in povestea persoanei si a hainei respective. De aceea, de fiecare data cand comunic aici ma comport atent: intimitatea fiecaruia dintre noi este ceva atat de delicat.

Hainele si energia acestora

Multe fete spun ca le este greu sa se desparta de unele hainute. Da, inteleg perfect, si eu simt la fel pentru unele. Am dat multe hainute la viata mea, insa de unele imi este greu sa ma despart chiar daca nu le mai port de ani! Poate ca inca povestea noastra impreuna nu s-a terminat, poate ca ma gandesc ca voi reusi sa scap de cele 2 kg care ma sacaie de prea mult timp, poate ca….it’s not over!

In acelasi timp, schimbarea face parte din vietile noastre, ale tururor. Cu timpul evoluam, ne schimbam, nu mai suntem cele care am fost acum 5 ani, 10 ani, 15 ani, cand eram la facultate sau la liceu. Sunt etape in vietile noastre, iar aceste etape sunt caracterizate de particularitati diferite. O parte din noi se schimba, alta parte ramane mereu la fel, cu toate ca ne este greu sa vedem cateodata ce s-a schimbat si ce a ramas. Hainele sunt mediul cel mai apropiat de corp si spun mereu povestea noastra. Uneori simtim ca o haina nu ne mai caracterizeaza, ca am depasit acea perioada din viata si ca suntem altfel, mai complete, mai increzatoare si vrem ca si hainele sa exprime asta. De aceea avem nevoie cateodata de un refresh al dressing-ului. Alteori simtim ca pana acum am fost prea conservatoare si prea timide si am dori sa avem mai mult curaj si sa experimentam mai mult – hainele ne sunt un adevarat aliat pentru a face asta, cat si multe altele!

O cautare perpetua

Putem cauta poate ani de zile un top pe care l-am vazut-o candva intr-un magazin si nu l-am cumparat, iar cand ne-am intors nu mai era…suna cunoscut? πŸ™‚

Un cadru cum este acest grup poate fi raspunsul multor cautari de acest gen, cat si a altora. Multe pot fi povestite prin prisma hainelor, iar fiecare fata de pe Urzeala Sifonierelor isi scrie povestea si se reinventeaza cu fiecare hainuta gasita poate dupa ani de asteptare si cautare! Putem muta muntii din loc imbracate in hainele potrivite, la momentul potrivit, nu? De aceea, mai ales pentru noi, femeile, hainele sunt asa de importante si au asemenea povesti de spus.

In foto sunt eu cu prima blanitza achizitionata de pe grup (cautarea catre blanita perfecta continua) πŸ˜€